In fiecare an, pe data de 2 februarie, Biserica Ortodoxa cinsteste „Intampinarea Domnului”. Aceasta sarbatoare este una dintre cele mai importante inchinate Mantuitorului Isus Hristos si este marcata cu cruce rosie in calendarul ortodox. Intampinarea Domnului este o sarbatoare imparateasca care simbolizeaza intrarea Pruncului Iisus pentru prima data in Templul din Ierusalim.
Mantuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria si Iosif pentru implinirea Legii care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere. In acest moment se facea si curatirea mamei. In Templu, sunt intampinati de dreptul Simeon si prorocita Ana. Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a facut parte din traducatorii Pentateuhului din limba ebraica in greaca. In momentul in care a ajuns la textul “Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu”, a inlocuit termenul “fecioara” cu “femeie”. Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26).
In afara de semnificatia religioasa, ziua de 2 februarie mai poarta denumirea de „Stretenia” sau „Ziua Ursului”. Acum, anotimpul rece se lupta cu cel cald, moment propice pentru a face previziuni meteorologice. Ursul este un personaj totemic in credinta populara, asociat cu un batran puternic si intelept, in legatura cu care se pune schimbarea vremii. Daca de Stretenie e soare si ursul isi vede umbra, iarna se mai prelungeste cu inca sase saptamani. Daca, insa, e vreme noroasa si ursul nu-si vede umbra, inseamna ca frigul va slabi, iar primavara e aproape.
>In aceasta zi nu se consuma miere, lucru considerat o ofensa la adresa ursului<
Rugaciunea care se rosteste la „Intampinarea Domnului”
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Nascut si Cuvantul lui Dumnezeu, Care mai inainte ai fost vazut de prooroci ca prin oglinda, in ghicitura, si mai pe urma in aceste zile, Te-ai nascut nestricat cu trupul din Preasfanta Fecioara Maria, si in a patruzecea zi, in locul cel sfant intru intampinarea intregii lumi Te-ai aratat ca prunc, purtat in bratele dreptului Simeon pentru mantuirea tuturor celor din Adam!
Cat de proslavita si de prealuminata este aducerea Ta in bratele Nascatoarei de Dumnezeu in biserica Domnului, si intampinarea Ta de catre batranul Simeon.
Astazi cerurile se veselesc, si pamantul se bucura de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului si Imparatului nostru. De demult Moise s-a urcat in munte ca sa vada slava Ta, dar nu a putut sa-Ti vada fata Ta, pentru ca i-ai aratat doar spatele. In aceasta zi prealuminoasa a intampinarii Tale, Tu Te-ai aratat pe Tine Om, stralucind de nespusa lumina dumnezeiasca, ca impreuna cu Simeon sa Te vedem fata catre fata, sa Te pipaim cu mainile si sa Te primim in bratele noastre, ca sa Te cunoastem pe Tine ca Dumnezeu venit in trup.
Pentru aceasta, proslavim nespusa coborare a Ta, si marea Ta iubire de oameni, ca prin venirea Ta ai daruit acum bucurie cereasca neamului omenesc cazut de demult in pacat.
Ca Tu prin dreapta Ta judecata ai izgonit pe stramosii nostri din raiul desfatarii in lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit si iarasi ne-ai deschis locasurile ceresti, si ai prefacut plansul nostru intru bucurie, iar Adam nu se mai rusineaza pentru neascultare, si nici nu se va mai ascunde de la fata Ta, fiind chemat de Tine, pentru ca Tu ai venit acum ca sa iei asupra-Ti pacatele lui, sa-l speli cu sangele Tau si sa-l imbraci pe el, gol fiind, in haina mantuirii, in podoaba veseliei, si sa-l infrumusetezi pe el ca pe un mire.
Iar pe noi pe toti, care praznuim Dumnezeiasca ta intampinare, invredniceste-ne ca impreuna cu fecioarele intelepte, sa Te intampinam pe Tine, Mirele nostru ceresc, cu candelele credintei si curatiei aprinse, sa privim cu ochii credintei dumnezeiasca Ta fata, sa te purtam in inimi, in toate zilele vietii noastre, ca sa ne fii noua Dumnezeu, si noi sa fim poporul Tau.
Iar in slavita si infricosata zi a venirii tale, cand toti sfintii vor iesi in vazduh pentru marea Ta intampinare, invredniceste-ne si pe noi sa Te vedem, si astfel pururea cu Domnul vom fi. Slava milosardiei Tale, slava imparatiei Tale, slava purtarii Tale de grija, Unule Iubitorule de oameni, ca a Ta este imparatia si puterea si slava, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte, si cu Preasfantul si Bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!”
