O Seara de Toamna si Un Destin Nesigur
Era o seara rece de toamna cand Ofiterul Davis a primit un apel urgent. O fetita de aproximativ sase ani fusese descoperita singura in parcul orasului. Se legana incet pe un leagan, cu mainile mici strangand lanturile reci, pierduta intr-o asteptare tacuta. Un trecator, ingrijorat de prezenta ei solitara, o intrebase daca s-a ratacit, iar raspunsul ei fusese simplu, dar tulburator: „Mami o sa vina sa ma ia mai tarziu.”
Pe masura ce noaptea se instala, iar frigul devenea tot mai aspru, nimeni nu aparea sa o recupereze. In cele din urma, cineva sunase la politie.
Cand Davis a ajuns la fata locului, fetita era tot acolo, imbracata intr-o geaca roz, cu parul prins in doua codite si un ursulet de plus uzat strans la piept. Nu parea speriata, ci doar rabdatoare, ca si cum stia ca trebuie sa stea acolo si sa astepte.
— Buna, draga mea, i-a spus Davis cu blandete, coborand la nivelul ei. Eu sunt Ofiterul Davis. Cum te cheama?
— Lily, a murmurat ea. O astept pe mami.
— Stii unde este mama ta acum?
— A zis ca va veni mai tarziu. Trebuie sa stau aici.
Un fior l-a strabatut pe Davis. Parcul era pustiu, iar vantul rascolea frunzele uscate.
— De cand o astepti, Lily?
Fetita s-a gandit o clipa.
— De dupa pranz. Mami a trebuit sa plece undeva.
Davis simtea cum ingrijorarea i se adanceste. O fetita singura de ore intregi, fara sa stie unde este mama ei.
— Lily, stii numarul ei de telefon sau unde locuiesti?
Ea a clatinat din cap.
— Nu, dar mami a spus ca o sa vina.
Davis si-a pastrat vocea calma.
— Ce-ai zice sa mergem impreuna la sectie? O putem astepta acolo, unde e cald.
Fetita a ezitat, dar in cele din urma a acceptat si l-a luat de mana. Pe drum, Davis a transmis situatia colegilor, care au inceput imediat verificarile pentru cazuri de disparitie, insa nimeni nu raporta lipsa unei fetite cu numele Lily.
Ajunsa la sectie, i-au oferit o patura si o cana de ciocolata calda. Dar indiferent cate intrebari i-au pus, Lily avea acelasi raspuns: „Mami o sa vina sa ma ia mai tarziu.” Era ca si cum invatase acele cuvinte pe de rost.
In timp ce politistii continuau investigatiile, un apel a venit la sectie. Intr-o parcare de la marginea orasului, o masina fusese gasita abandonata. Inauntru, corpul unei femei se sprijinea inert peste volan. Langa ea, pe scaunul pasagerului, era un ghiozdan mic, roz, cu margarete.
Davis a ajuns la fata locului cu inima grea. Si-a dat seama imediat ca acea femeie trebuia sa fie mama lui Lily. Dar de ce isi lasase fiica in parc?
Raspunsul a venit dintr-un bilet gasit in ghiozdan, scris in graba, cu litere tremurate:
„Pentru oricine o gaseste: Va rog sa aveti grija de fetita mea. Imi pare rau.”
In sectia de politie, Lily inca isi strangea ursuletul in brate. Cand Davis s-a asezat langa ea, l-a privit cu ochii mari si plini de speranta.
— Mami vine acum?
Davis a simtit cum i se strange inima.
— Incercam sa aflam unde este, a raspuns el cu blandete.
— A spus ca mergem intr-un loc nou, a adaugat Lily. Unde voi avea multi prieteni.
Davis si-a dat seama ca mama ei o lasase acolo intentionat, sperand ca cineva o va gasi inainte de a fi prea tarziu.
In lunile ce-au urmat, Lily a fost incredintata unei familii adoptive. Davis o vizita ori de cate ori putea, iar intr-o zi a primit o scrisoare de la noii ei parinti.
La final, un desen copilaresc il infatisa alaturi de Lily si o femeie zambitoare. Deasupra, cu litere tremurate, scria:
„Multumesc ca m-ai gasit.”
Davis a tinut scrisoarea in maini, iar pentru prima data dupa mult timp, si-a permis sa planga.
