Ca parinte singur, Jack isi impartea cu dificultate timpul intre responsabilitatile de la serviciu si cresterea celor doua fiice ale sale. Nici prin gand nu-i trecuse ca, intr-o dimineata, va gasi pe masa din bucatarie clatite proaspat pregatite de o persoana necunoscuta. Cand descopera identitatea celui care l-a ajutat in mod neasteptat, povestea incredibila a acestei persoane ii schimba viata pentru totdeauna, creand o conexiune profunda si neasteptata.
Jack si fiicele sale
Viata ca tata singur pentru doua fetite mici, Emma (4 ani) si Lily (5 ani), era o provocare constanta pentru Jack. De cand sotia lui plecase sa exploreze lumea, ramasese doar el sa jongleze cu toate responsabilitatile. Le iubea mai presus de orice, dar munca, gatitul si intretinerea casei il secatuiau de energie.
In fiecare dimineata, Jack se trezea devreme pentru a incepe rutina zilnica. In acea dimineata parea la fel ca oricare alta. „Emma, Lily, e timpul sa ne trezim!” le spuse el bland, deschizand usa camerei lor.
Lily, somnoroasa, se ridica incet din pat. „Buna dimineata, tati”, murmura ea, cascand.
Emma, pe jumatate adormita, mormai: „Nu vreau sa ma trezesc…”
Jack zambi, obosit dar plin de afectiune. „Haide, draga mea, trebuie sa ne pregatim pentru gradinita.”
Le ajuta sa se imbrace – Lily isi alesese rochia preferata cu flori, iar Emma optase pentru tricoul ei roz si blugi. Dupa ce erau gata, coborara cu totii in bucatarie, unde Jack planuia sa pregateasca rapid fulgi de ovaz cu lapte pentru micul dejun. Dar cand intra in bucatarie, ramase nemiscat.
Pe masa, trei farfurii pline cu clatite proaspete, decorate cu gem si fructe, asteptau sa fie servite.
„Fetelor, ati vazut asta?” intreba Jack, uluit.
Lily privi cu ochii mari. „Wow, clatite! Le-ai facut tu, tati?”
„Nu, nu le-am facut eu…” raspunse Jack confuz. „Poate ca a trecut matusa Sarah pe aici.”
Jack isi scoase telefonul si o suna pe sora lui. „Sarah, ai venit cumva la noi de dimineata?”
„Nu, de ce?” raspunse ea, nedumerita.
Jack inchise apelul, verifica toate usile si ferestrele casei, dar nu gasi niciun semn ca cineva ar fi intrat.
„Sunt bune de mancat, tati?” intreba Emma, analizand clatitele cu o curiozitate copilareasca.
Jack gusta cu precautie. Erau delicioase si pareau in regula. „Sunt bune. Haideti sa mancam”, le spuse el, incercand sa-si ascunda nedumerirea.
Dupa ce au luat micul dejun, Jack le duse pe fetite la gradinita. Pe drumul spre serviciu, nu-si putea lua gandul de la misteriosul gest de bunatate. Iar surprizele nu se oprira aici. Cand se intoarse acasa mai tarziu, peluza neingrijita era acum tunsa impecabil.
„Devine tot mai ciudat…” murmura el, scarpinandu-se in cap.
Descoperirea misterului
A doua zi dimineata, decis sa rezolve acest mister, Jack se trezi mult mai devreme decat de obicei si se ascunse in bucatarie. La ora 6 dimineata, o femeie necunoscuta intra pe fereastra, purtand haine simple. Se apuca sa spele vasele ramase de cu seara, apoi scoase din geanta cateva ingrediente si incepu sa pregateasca clatite.
Jack se ivi din ascunzatoare. „Asteapta, te rog! Nu iti fac rau. Vreau doar sa inteleg de ce faci asta.”
Femeia, vizibil speriata, se opri din miscare si se intoarse incet. Fata ii parea vag cunoscuta lui Jack.
„Ne-am mai intalnit inainte, nu-i asa?” intreba el.
Inainte ca femeia sa raspunda, vocile Emmei si lui Lily se auzira de la etaj. „Tati, unde esti?”
Jack o privi rugator. „Te rog, nu pleca. Hai sa stam de vorba.”
Femeia ezita, dar in cele din urma dadu din cap.
Jack urca sa-si ia fetele, iar impreuna se intoarsera in bucatarie. Femeia, inca ezitanta, statea langa fereastra. „Te rog, stai cu noi”, spuse Jack, asezandu-se la masa.
Dupa cateva momente de liniste, femeia incepu sa vorbeasca. „Ma numesc Claire. In urma cu doua luni, m-ai ajutat cand eram intr-o situatie dificila…”
O poveste despre recunostinta
Pe masura ce Claire povestea, Jack intelese ca gesturile ei veneau dintr-un profund sentiment de recunostinta. Viata le adusese impreuna intr-un mod neasteptat, iar aceasta intalnire avea sa schimbe pentru totdeauna vietile tuturor celor implicati.
